Craiova, 20 decembrie 2025, Filarmonica Oltenia

Program detaliat

1. Uvertură (Overture)

Samuel Coleridge-Taylor (1875-1912)

Această uvertură este o lucrare orchestrală scrisă în stil romantic târziu, construită pe motivul unor colinde tradiționale. Deși nu este o piesă corală, ea se desfăsoară folosind teme corale cunoscute precum „Good King Wenceslas” și alte lucrări legate de nașterea Domnului, prelucrate într-o structură compactă. Lucrarea sugerează prin colindele selectate, conținutul biblic al sărbătorii, chiar dacă nu se folosește explicit de text. Atmosfera este compatibilă cu mesajul din Luca 2:10: „Nu vă temeți; căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul.”

Samuel Coleridge-Taylor a fost un compozitor britanic, cunoscut în special pentru cantata „Hiawatha’s Wedding Feast”. Deși cea mai mare parte a creației sale este laică, lucrări precum „Christmas Overture” arată deschiderea sa pentru teme sacre de sărbători. Activitatea lui în calitate de compozitor birasial provenit dintr-un context minoritar a contribuit la demontarea preconcepțiilor rasiale ale vremii, având un rol vizibil în viața muzicală europeană de la începutul secolului XX.

Gloria RV589 

Antonio Vivaldi (1678-1741)

Lucrarea „Gloria” RV 589 a fost scrisă în perioada în care Antonio Vivaldi activa ca profesor și compozitor la Ospedale della Pietà din Veneția, un loc unde tinere fete orfane primeau educație muzicală de înalt nivel. Multe dintre aceste lucrări sacre au fost create pentru serviciile religioase ale instituției, iar „Gloria RV589” se remarcă prin claritate, echilibru și o lumină interioară caracteristică stilului său.

Vivaldi așază mesajul într-un cadru muzical care lasă spațiu pentru respirație, ordine și bucurie – care amintesc de atmosfera pe care ne-o imaginăm să fie la Tronul lui Dumnezeu. Muzica păstrează simplitatea esențială a textului: o laudă directă, fără ornament excesiv, construită pe contraste curate între pasajele corale și intervențiile orchestrale.

2. Gloria in Excelsis Deo

În „Gloria”, simplitatea repetițiilor devine un act de adorare: coralul izbucnește în cântari de laudă la adresa lui Dumnezeu. Repetiția devine respirație, iar respirația devine rugăciune. 

Textul lucrării este preluat chiar dintr-o rugăciune latină care are ca punct de pornire vestirea îngerilor din Luca 2:14 – Gloria in excelsis Deo – Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte. 

3. Et in Terra Pax

Al doilea moment din Gloria îmbracă în sunet a doua parte a versetului din Luca 2:14 – “…și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”. Textul, rostit inițial de corul îngerilor la Nașterea lui Hristos, devine aici o meditație amplă asupra păcii. E vorba de acea pace deplină, nu doar un rezultat al absenței conflictului în acest loc, ci acea pace primită în mod absolut din prezența sacră a Fiului lui Dumnezeu venit pe pământ.

Versurile ne aduc deci partea a doua din Luca 2:14, versiunea regsită in Vulgata: Et in terra pax hominibus bonae voluntatis – Și pace pe pământ oamenilor plini de bunăvoință.

4. Domine Fili Unigenite

În această secțiune, textul aduce o invocație fierbinte,  ridicându-ne privirea spre Figura centrală a mântuirii: Isus Hristos. Vivaldi îmbracă aceste cuvinte într-o muzică plină de vitalitate, noblețe și elan luminos. În continuarea contemplației din momentul anterior „Et in terra pax”, aici apar linii ritmice mai energice, aproape jubilante, triumfale, care dau expresie demnității regale a lui Hristos și certitudinii prezenței Sale salvatoare printre oameni.

Versuri: Domine Fili unigenite, Jesu Christe – Doamne, Fiule singurul născut, Isus Hristos. 

Continuarea rugăciunii: Doamne Dumnezeule, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Tu care ridici păcatul lumii, ai milă de noi. Tu care ridici păcatul lumii, primește rugăciunea noastră. Tu care stai de-a dreapta Tatălui, ai milă de noi. Căci numai Tu ești Sfânt, numai Tu ești Domn, numai Tu, Isus Hristos, ești Preaînalt, împreună cu Duhul Sfânt, în slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin. 

5. El ne va da lumină (Weihnachten)

Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809-1847)

Felix Mendelssohn a fost puntea dintre trecut și prezent. Într-o perioadă în care Bach era aproape uitat, Mendelssohn a redeschis lumii „Patimile după Matei”, readucând în centrul vieții muzicale ideea că profunzimea spirituală nu se demodează. Viața lui arată că adevărata inovație nu rupe tradiția, ci o înțelege, o respectă și o face din nou vie pentru generațiile următoare. 

„Weihnachten” este o lucrare scurtă, concepută într-un stil coral clar și accesibil, caracteristic lui Mendelssohn. Deși nu este atât de cunoscută ca marile sale oratorii, piesa surprinde atmosfera sărbătorii printr-un limbaj muzical luminos și echilibrat. Textul lucrării face trimitere la profețiile mesianice, în special la Isaia 9:2: „Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină…” În acest context, mesajul devine unul al speranței – o lumină care vine nu prin forța omului, ci prin intervenția lui Dumnezeu. Mendelssohn pune acest mesaj într-o formă muzicală calmă, fără elemente dramatice, lăsând spațiu pentru meditație.

Versuri 

Tresaltă lumină a vremii, El S-a născut! 
El, cel din început, El ne va da lumină!
Chiar prin umbrele reci din staul, El stă în slavă! 
Aleluia! Tresaltă, lumină a vremii! Aleluia!

6. Vă bucurați! (Joy to the world)

Atribuit lui Georg Frideric Händel (1692-1759), Arr. Lowell Mason (1792-1872),
Orch. John Rutter (n. 1945)

Georg Friedrich Händel este un exemplu puternic al modului în care suferința poate fi transformată în laudă. Într-o perioadă de epuizare fizică, dificultăți financiare și chiar paralizie parțială, Händel a compus Mesia într-un timp extrem de scurt, lucrând cu o concentrare aproape supraomenească. Se spune că, atunci când a terminat corul „Aleluia”, a mărturisit că i se părea că a văzut cerul deschis înaintea lui. Viața lui arată că muzica sacră nu se naște din confort, ci dintr-o inimă care a trecut prin încercări și a ales să răspundă prin credință și închinare.

Lowell Mason a fost un bancher american pasionat de muzica sacră. El a schimbat muzica bisericească nu prin spectaculos, ci prin claritate și educație. Convins că întreaga comunitate trebuie să poată cânta, el a simplificat stilul coral, a pus accent pe melodie și pe înțelegerea textului, și a introdus muzica în școli ca parte esențială a formării omului. Prin munca sa, cântarea sacră nu a rămas doar pentru coruri elitiste, ci pentru întreaga adunare. Viața lui ne amintește că adevărata influență nu vine din virtuozitate, ci din credința că poți face o diferență în lume.

„Joy to the World” este unul dintre cele mai cunoscute imnuri din spațiul anglofon, deși inițial nu a fost conceput ca un colind, ci ca o parafrază a Psalmului 98. Textul lui Isaac Watts exprimă bucuria venirii Regelui divin, iar versiunea melodică devenită standard aparține lui Lowell Mason, care a armonizat tema în stilul secolului al XIX-lea. Aranjamentul lui John Rutter oferă lucrării un caracter festiv, accesibil corurilor moderne, păstrând claritatea textului și dinamica jubilatorie. Imnul devine o declarație a bucuriei și speranței creștine. Tonul lucrării sugerează lumină și mișcare, în spiritul expresiei din Psalmul 98: „Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului.” (Psalmul 98:4).

Versuri 

1. Vă bucurați, Isus e Domn pe-ntreg pământ și-n cer! 
Cu toți azi să-I cântați, Pe Domnul lăudați! 
‘Nălțați, ‘nălțați Numele Lui!

2. Căci pentru noi Isus veni, Spre a ne mântui. 
Prin El nu mai e păcat, Și omul e salvat, 
Deci Lui azi să-I cântați!

3. El ne conduce tot mereu, Prin har și adevăr. 
Priviți numai la Isus, La Slava cea de sus. 
Azi voi vă bucurați!

7. Mărire și închinare (All glory, laud and honor)

Melchior Teschner (1584-1635), Orch. Richard A. Nichols (n. 1969)

Melchior Teschner a trăit într-o epocă marcată de boală, război și nesiguranță, iar muzica lui s-a născut din nevoia de mângâiere și credință. Melodia sa, cunoscută astăzi prin imnul „Mărire și-nchinare”, arată cum o linie simplă, cântată de comunitate, poate deveni un act colectiv de speranță și încredere în Dumnezeu, chiar și în vremuri tulburi. Textul a fost scris în secolul al IX-lea de Teodulf de Orléans, ca o meditație asupra intrării triumfale a lui Isus în Ierusalim. Împreună, textul vechi și melodia lui Teschner formează un imn care leagă tradiția medievală de practica corală modernă, exprimând bucuria, reverența și recunoașterea lui Hristos ca Rege smerit, vrednic de mărire și închinare. Orchestrația dă viață acestui context în stilul lui Richard Nichols, care știe să ia un imn vechi și să-l îmbrace intr-o haină cantabilă pentru corurile de azi.

Imnul surprinde contrastul dintre slava adusă de mulțime și smerenia Regelui care intră călare pe un mânz, subliniind ideea de închinare sinceră, nu de triumf politic. Imnul își înalță liniile melodice ca o procesiune de sărbătoare, amintind de intrarea lui Hristos în Ierusalim și mărturisirea plină de bucurie a credincioșilor. Textul evocă intrarea lui Hristos în Ierusalim, în spiritul versetului: „Binecuvantat este cel ce vine în Numele Domnului” (Luca 19:38).

Versuri

1. Mărire și-nchinare, Isuse Domn iubit!
Cu flori de osanale ‘nainte Ți-am ieșit, 
Căci Tu conduci poporul Tău ca Preot și-Mpărat!
Acum și-n veșnicie fii binecuvântat!

2. Poporul Te aclamă, chiar pruncul cel mai mic.
Te-ntâmpină pe cale cu ramuri de finic. 
Tresalte tot pământul uimit de slava Ta!
Și inimile noastre, în veșnic osana!

3. Primește-a noastre inimi ce freamătă de dor.
În numele-Ți puternic de Domn Mântuitor.
Mărire și-nchinare în veci Îți vom ‘nălța,
Cu toți și mic și mare, doar Ție-Ți vom cânta!
Mărire, Osana

8. La Vitleem colo-n jos

Melodie tradițională românească, Orch. Viorel Oncea (n. 1994)

Acest colind provine din tradiția populară românească și este transmis prin interpretare orală încă din secolul XVII. Colindul este orchestrat de Viorel Oncea, compozitor, dirijor coral, și pedagog, cu o contribuție importantă la valorificarea și îmbogățirea repertoriului coral românesc, preponderent cu caracter religios. Activitatea sa se înscrie în linia muzicienilor români preocupați de păstrarea autenticității tradiției, și de adaptarea ei la cerințele interpretării corale moderne. 

Orchestrația realizată de Viorel Oncea ne întâmpină cu intenția de a crea o lumi sonore care să ne transpună în atmosfera și cadrul sugerat de text. Lucrarea se remarcă prin claritate armonică, echilibru între voci și respect față de linia melodică originală. În cazul acesta rolul său nu este numai de „compozitor” în sens strict, ci de mijlocitor între tradiția orală și scena de concert, pe care se află și el. Melodia și textul au o simplitate care reflectă caracterul rural al comunităților din care provine. Narațiunea pune accent pe apropierea dintre Cer si pământ la momentul Nașterii lui Hristos, descriind scena cu ton cald si familiar. Melodia așază cu simplitate și dulceață arhaică, povestea Nașterii Mântuitorului în atmosfera umilă a satului românesc. Liniile ei blânde curg ca o poveste, purtând emoția curată a credinței și apropiind sufletul ascultătorului de taina Pruncului născut în iesle. 

Versuri

1. La Vitleem colo-n jos, Cerul arde luminos. 
Preacurata naște astăzi pe Hristos.

2. Naște-n ieslea boilor, Pe-mpăratul tutoror, 
Preacurata stă și plânge încetișor.

3. N-are scutec de-nfășat, Nici hăinuțe de-mbrăcat, 
Preacurata pentru pruncul de-mpărat.

4. Nu mai plânge maica mea, Scutecele noi ți-om da, 
Preacurata Pruncul Sfânt de-L înfășa.

9. S-a născut Mesia

Mel. trad. rom, Arr. Alexandru Pașcanu (1920-1989), Orch. Danubian Modoran 

Alexandru Pașcanu a fost una dintre figurile care au înțeles profund rolul muzicii corale ca formă de educație, comunitate și mărturie culturală. Prin lucrările sale, a știut să îmbine rigoarea profesională cu o expresie caldă și directă, apropiată de sufletul cântăreților. Orchestrația îi aparține lui Danubian Modoran, muzician și aranjor român, activ în zona repertoriului coral, cunoscut mai ales pentru prelucrări și adaptări în limba română ale unor lucrări corale cu tematică religioasă. Acest colind popelar privește direct spre miezul credinței: Nașterea Mântuitorului, moment în care cerul și pământul se ating în împlinirea făgăduinței divine. Melodia, amplă și luminoasă, însoțește textul ca o mărturisire de credință, vestind venirea lui Emanuel. Fiecare vers devine o chemare la laudă și recunoștință, o înălțare a sufletului în fața Celui ce aduce lumii pace, mântuire și zorii unei noi speranțe, culminând cu ideea că acest cânt ne va însoți până la revenirea Mântuitorului. Lucrarea reflecta stilul coral romanesc de mijloc de secol XX, in care ritmul si articulatia frazelor sunt folosite pentru a transmite dinamica sarbatorii. Piesa este construita pe un motiv luminos, repetitiv, menit sa sugereze bucuria colectiva.

Versuri

1. Zi de bucurie, trâmbiți azi sunați:
S-a născut Mesia minunat!
Așteptarea lumii, azi, s-a împlinit,
Cerul și pământul s-au unit.

Vrem să ne unim în cânt
Pe Mesia lăudând,
Astăzi la venirea Sa
Preamărire Îi vom da!

2. Azi tresaltă cerul, cântă stele-n cor:
Că ni s-a născut Mântuitor.
Pace, bucurie vom avea prin El,
Pentru noi veni Emanuel.

Deci să ne unim în cânt,
Pe Hristos, toți, lăudând,
Să-L mărim cu toți în cor,
Azi avem Mântuitor!

3. Soarele iubirii, azi, a răsărit:
Zi de mântuire a venit!
Fiți ferice azi, cu toți vă bucurați,
Zorii noii lumi înseninați!

Astăzi, la venirea Sa:
Preamărire, Osana!
Preamărire, Osana,
Până sus în slava Sa!

Coda: Până sus în slava Sa,
Preamărire, Osana!
Vom cânta la venirea Sa!

10. Noapte de vis (Silent night)

Franz Xavier Grüber (1787–1863), Arr. John Rutter (n. 1945)

Franz Grüber este un exemplu rar de simplitate care a atins lumea întreagă. Învățător de sat și organist, fără pretenții de glorie, el a compus „Stille Nacht” într-un context modest, pentru o slujbă obișnuită de Ajun. Tocmai această simplitate a devenit forța lucrării. Gruber arată că muzica sacră nu are nevoie de spectaculos ca să fie profundă atunci când izvorăște din sinceritate, ea poate deveni rugăciune cântată pentru generații întregi. În această versiune, John Rutter îmbracă celebra melodie a lui Gruber într-o sonoritate diafană, care păstrează caracterul ei contemplativ, dar îl luminează cu o finețe coral-orchestrală distinctă. Pe versurile românești, cântarea devine o meditație blândă asupra Nașterii lui Hristos: liniștea sfântă a nopții, uimirea păstorilor și închinarea magilor sunt așezate într-un arc sonor ce conduce spre chemarea personală adresată Mântuitorului. Prin această împletire de simplitate și delicatețe, „Noapte de vis” rămâne ceea ce a fost dintotdeauna: o aducere aminte plină de pace și lumină a venirii Pruncului divin în lume și în inimile noastre.

Versuri

1. Noapte de vis, noapte de har
Totu-i lin, totu-i clar…
De Maria privegheat,
Prunc divin preaminunat
Doarme-n liniștea Sa,
Doarme-n liniștea Sa.

2. Noapte de vis, noapte de ha
Magi, păstori, vin cu dar;
Îngeri sfinți, Aleluia,
Cântă-n străluciri de stea:
Mesia S-a născut,
Mesia S-a născut!

3. Noapte de vis, noapte de har
O, Isus, vino iar!
Te coboară-n viața mea,
Să-ți tot cânt, Aleluia,
Veșnic Ție, Hristos!
Veșnic Ție, Hristos

11. Pe cerul noptii minunat (It came upon the midnight clear)

Richard Storrs Willis (1819–1900), arr. John Leavitt (n. 1956)

Richard S. Willis a trăit la confluența dintre două lumi muzicale: tradiția corală europeană și sensibilitatea spirituală americană. Format în Germania, în contact direct cu școala lui Mendelssohn, Willis a adus în Statele Unite un ideal de echilibru, claritate și profunzime. Colindul „It Came Upon the Midnight Clear” nu este doar o piesă de Crăciun, ci o reflecție matură asupra păcii într-o lume frământată. Inspirant în viața lui este faptul că muzica sa nu caută spectaculosul, ci adevărul liniștit, cu credința că frumusețea poate vindeca, și că mesajul îngerilor rămâne actual în orice epocă. Melodia își are originile în America secolului al XIX-lea, fiind compusă pentru poemul pastorului Edmund Sears scris în 1849, într-un timp marcat de neliniște socială și conflicte. 

John Leavitt este cunoscut ca un compozitor care pune oamenii înaintea actului artistic. Ceea ce impresionează în viața și activitatea lui Leavitt este fidelitatea față de ideea de slujire prin muzică. Fără a urmări inovația cu orice preț, el a ales consecvența, dovedind că muzica accesibilă poate fi sinceră, frumoasă și profundă. Prin această abordare, orchestratorul a contribuit la formarea și menținerea unei culturi corale vii, în care fiecare voce contează. Cântecul surprinde ecoul venirii Mântuitorului: mesajul păcii îngerești care străbate o lume tulburată, chemând oamenii să-și ridice privirea spre speranța adusă de Hristos. Armoniile bogate ne sugerează atât apropierea îngerilor în noaptea Nașterii Mântuitorului, cât și promisiunea revenirii lui Mesia în slavă. Astfel, cântarea devine o punte între începutul mântuirii și împlinirea ei, o vestire ce culminează în bucuria de a-L întâmpina Isus.

Versuri

1. Pe cerul nopții minunat 
Lumini au răsărit,
Când îngeri vestea au cântat
Pe strune de argint:
“Să fie pace pe pământ
Precum e-n cerul sfânt.”
Noi azi avem Mântuitor,
Speranța tuturor.

2. Și azi, în alb înveșmântați,
Vin îngerii în zbor,
Să spună celor întristați
Că au Mântuitor!
E timpul să vă bucurați
Cu îngeri să cântați,
Căci Prințul păcii a venit,
Cuvântul s-a-mplinit! (Gloria!)

3. Curând Mesia va veni
Ca Rege-al regilor,
Și nu în iesle-L vom primi,
Ci-n slavă pe alb nor!
Ce fericire vom avea
Când toți Îl vom vedea!
Cu îngerii Îi vom cânta:
“Mărire, Osana!” (In Excelsis Deo Gloria!

12. Slavă, Slavă, Aleluia (Unto us a Child is born)

Joseph Martin (n. 1959), Orch Brant Adams (n. 1955)

Joseph Martin, este un compozitor american creștin care oferă cu consecvență lucrări inedite pentru corurile bisericești din jurul lumii. Viața și muzica lui Joseph Martin sunt strâns legate de ideea de slujire prin artă. A crescut într-un context în care muzica bisericească nu era separată de viața de zi cu zi, iar acest lucru se simte în felul firesc în care scrie pentru coruri reale, formate din oameni obișnuiți, nu din ansambluri ideale. Un aspect definitoriu al parcursului său este atenția constantă acordată celor care cântă. Martin compune cu gândul la experiența coristului, nu doar la efectul final asupra publicului. De aceea, muzica lui este adesea confortabilă vocal, clar structurată și profund comunicativă. Această apropiere de muzician se reflectă și către public în lucrările sale, care transmit speranță, căldură și credință. Inspirația lui vine adesea din Scriptură și din temele centrale ale creștinismului: lumina, speranța, promisiunea împlinită. El nu forțează emoția, ci o lasă să se nască firesc, prin echilibru, repetiție și respirație largă. Ascultând o lucrare de-a lui, simți că nu ești grăbit, ci invitat. 

Orchestrația lui Brant Adams ne introduce într-un act de comunicare vie, nu doar de interpretare riguroasă. Acesta completează si împlinește intenția compozitorului punând ansamblul „în mișcare”, nu doar ritmic, ci și emoțional, ca și cum fiecare voce ar avea ceva de spus, nu doar de cântat. Muzica aceasta luminoasă și apropiată de suflet, poartă textul românesc ca pe o mărturie vie: Dumnezeu Se apropie de oameni în chip de Prunc, aducând mântuire și iubire tuturor. Pe măsură ce melodia urcă spre refrenul de „Aleluia”, simțim cum se adună în ea uimirea, recunoștința și speranța unei lumi care Îl întâmpină pe Emanuel, Împăratul venit în smerenie. 

Versuri

1. Slavă, Slavă, Aleluia, 
S-a născut Isus Hristos!
Să aducă mântuire pentru orice păcătos!
De-aceasă veste bună pământu-ntreg răsună: 
Aleluia, S-a născut al nostru Împărat,
Aleluia, într-un prunc S-a întrupat.

În ieslea cea din Betleem un prunc ni s-a născut.
Și fraged trup de copilaș Cuvântul S-a făcut,
Iar Tatăl, slavă a turnat în vasul cel de lut: 
Pentru noi s-a născut Emanuel, Salvator,
Ne-a adus în dar iubire tuturor. 
Aleluia, aleluia, cântă îngerii în cor!

2. Vestea bună tot răsună: azi avem Mântuitor!
Să cântăm cu bucurie: El e Domnul Domnilor!
Toți cântați în coruri: 
Aleluia, S-a născut al nostru Împărat,
Aleluia, într-un Prunc S-a întrupat!

13. Colindul luminii (Candlelight carol)

John Rutter (n. 1945)

Viața lui John Rutter este marcată de o tensiune fertilă între disciplină și sensibilitate. Format în tradiția riguroasă a muzicii britanice, el a trecut printr-o perioadă de epuizare și retragere, care l-a forțat să-și regândească relația cu creația și cu sine. Din această încetinire a apărut o muzică mai caldă, mai umană, mai atentă la respirația textului. Rutter arată prin parcursul său că uneori fragilitatea este cea care adâncește lumina, iar adevărata maturitate artistică vine din cumpătare.

„Candlelight Carol” este un exemplu al abilității sale de a crea lucrări care transmit pace și lumină. Ne invită la o atmosferă liniștită, intimă, adunată în șoaptă. Muzica lui nu înalță triumfal momentul Nașterii lui Hristos, ci o apropie de ascultător cu o blândețe care lasă timp fiecărui detaliu – mișcarea aerului, licărirea stelelor, privirea Mariei aplecate asupra Pruncului. Pe versurile românești, melodia capătă un aer meditativ, aproape contemplativ, în care domină taina discretă a unui Dumnezeu care vine pe pământ fără zgomot și opulență.

Versuri

1. Șoaptele vântului mângâie apa,
Stelele scapără cale spre cer,
Scâncet de Prunc viața stă să înceapă,
Cuvântul nu știe să scrie mister…

Refren:
Raze vii, îngeri mii, o Lumină caldă
Leagănul sfânt către zori va purta
Gloria, Gloria Domnului din slavă
Vieții iubirea, Isus ne va da.

2. Magi și păstori vin să-I dea închinare,
Îngeri veghează al Harului Dar,
Vremea încheie așa așteptare,
În brațe, Maria,  cuprinde altar.

3. Află-L chiar tu înfășat într-o iesle,
Domnul Luminii în umbre va sta,
Trupul de carne ce-L ia și-L dă lesne
Ascunde vecia, a Lui și a ta. Refren.

14. Domnu-I minunat (Christmas Sanctus)

Lee Dengler (n. 1949), Orch Danubian Modoran

Lee Dengler este un compozitor care adună oamenii la cântare prin muzica lui. Lucrările sale nu impresionează prin complexitate, dar crează un cadru în care corul și ascultătorul pot trăi împreună același mesaj. Stilul său se remarcă prin claritate, căldură și o atenție sinceră față de mesaj, astfel încât cuvântul să rămână în centru, iar muzica doar să-l slujească. El reușește să transforme texte vechi ale credinței într-un limbaj sonor, fără a le dilua sensul. Orchestrația lui Danubian Modoran face posibilă interpretarea acestei lucrări în formula de orchestră disponibilă aici, iar cuvintele textierului Alexandru Natsis aduc o sensibilitate aparte, specifică lui, care ne introduce în atmosfera simplă dar marcantă regăsită în Betleem.

Piesa aceasta ne introduce treptat în bucuria nopții în care Hristos vine în lume. Se pornește cu o simplitate blândă, inspiratâ din liniștea locului în care Maria și Iosif își privesc Pruncul, iar armoniile corale se lărgesc apoi spre uimirea îngerilor și veselia celor care aud vestea. Atmosfera se umple de bucurie într-o mărturisire spusă din inimă despre minunăția copilului Isus, culminând cu împlinirea profeției: Cel Promis a venit, și slava Lui umple tot pământul.

Versuri

Iată-i pe cei doi
Într-un staul printre oi,
Tot privind copilul sfânt 
Plini de vesel cânt.

Corul îngeresc
Laudă pruncu-mpărătesc,
Cel trimis spre-a ne salva,
Veseli vom cânta:

Minunat, adorat, Fiu Divin la noi trimis. 
Tot pământu-i plin de-a Ta slavă.
Glorie să-I dăm în vecie.

Toți se vor pleca,
Vor vedea mărirea Sa,
Domnu-i Rege pururea,
Veseli vom cânta:

Minunat, adorat, Fiu Divin la noi trimis. 
Tot pământu-i plin de-a Ta slavă.
Glorie să-I dăm în vecie

15. E noapte sfântă (O, holy night)

Adolphe Adam (1803–1856), Arr. David Thomas Clydesdale (n. 1957)

Viața lui Adolphe Adam este un exemplu de perseverență tăcută și de fidelitate față de darul primit. Deși a fost cunoscut în epocă mai ales ca autor de opere și balete, Adam nu și-a limitat creația la succesul de scenă sau la recunoașterea imediată. A compus constant, într-un ritm intens, convins că muzica trebuie să ajungă la oameni și să le vorbească direct inimii. „O Holy Night” rămâne cea mai profundă mărturie a acestei convingeri. Fără a fi un compozitor specializat în muzică religioasă, Adam a reușit să surprindă, într-o singură lucrare, taina speranței, a eliberării și a luminii aduse de Nașterea lui Hristos. Este dovada că uneori o singură creație, născută din sinceritate și sensibilitate, poate depăși întreaga carieră a unui artist. În ciuda dificultăților financiare și a instabilității vieții sale, Adam a rămas dedicat muzicii până la capăt. Povestea lui inspiră prin ideea că valoarea adevărată a unei vieți artistice nu stă în recunoașterea imediată, ci în capacitatea de a crea ceva care continuă să aducă lumină mult timp după ce autorul a plecat.

„O Holy Night” a fost compusă în 1847 la cererea preotului din orășelul francez Roquemaure, cu ocazia restaurării orgii bisericii. Placide Cappeau a scris textul ca o meditație asupra nașterii lui Hristos, iar Adolphe Adam a realizat muzica într-un stil romantic expresiv. Lucrarea s-a răspândit rapid în Franta, apoi în lumea anglofonă, devenind una dintre cele mai cântate piese de sărbători. Intensitatea melodiei și structura ei largă susțin caracterul meditativ și solemn al textului, care vorbește despre speranță și eliberare. 

David T. Clydesdale este cunoscut pentru capacitatea sa de a reda muzica sacră într-un limbaj orchestral amplu, cinematografic, fără a pierde respectul față de mesajul spiritual. Aici Clydesdale pune în valoare tensiunea dintre fragilitate și măreție, transformând piesa într-o adevărată proclamare sonoră care amplifică mesajul eliberării și al adorării. Orchestrația sa arată cum muzica sacră contemporană poate onora tradiția, aducând în același timp un limbaj sonor care rezonează profund cu sensibilitatea de astăzi.

Atmosfera se mulează perfect pe tema centrală din Luca 2:11: „Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul.” Refrenul ne aduce momentul culminant, un îndemn la adorare sinceră: să ne plecăm înaintea Celui care vine cu iubire pentru păcătos și cu slavă ce umple pământul. 

Versuri

1.. E noapte sfântă, cerul scânteiază,
E noaptea când Hrist veni pe pământ.
Și suferința lumii încetează
Că, iată, El părăsi cerul sfânt!
Tresalte, cânte-acum întreaga fire,
În Betleem veni Isus Hristos!

Refren:
Vă prosternați și-n tainică sfințire,
Slăviți pe Cel ce iubi pe păcătos!

2. Tresalte inimile-n adorare,
Întregul cer pentru om s-a deschis.
Și glasul nostru cânte “Osanale!”
Salute nașterea Celui Promis!
Isuse, Doamne, Ție-n veci slăvire,
Isuse bun, blând, frate și milos!

Refren

Doar slava Lui o preamărim!
El este Domn!

16. O, ce veste minunată!

Mel. trad. rom, Arr. D.G. Kiriac (1866–1928), Orch. Sebastian Felea (n.1983)

Dumitru Georgescu-Kiriac a fost una dintre figurile fundamentale ale muzicii corale românești moderne. Compozitor, dirijor și pedagog, el a înțeles că identitatea muzicală a unei națiuni se clădește prin valorificarea tradiției vii. Kiriac a cules, a armonizat și a așezat în formă corală numeroase colinde și cântări populare, fără a le altera simplitatea sau caracterul autentic. Munca lui a fost una de construcție pe termen lung: a pus bazele corurilor moderne din România și a format generații de muzicieni, oferind muzicii sacre românești un cadru solid, demn și coerent. Aranjamentul vocal-instrumental a fost conceput special pentru acest eveniment, spre a dărui publicului bucuria de a cânta împreună cu ansamblul Gloria Dei. Orchestrația este scrisă de dirijorul acestui concert, Sebastian Felea, muzician român contemporan, cunoscut ca dirijor de orchestră, dar și pentru colaborarea cu ansambluri corale, având o pasiune aparte pentru repertoriul muzicii sacre al genului vocal-simfonic. Activitatea sa se remarcă prin echilibru între rigoare muzicală și sensibilitate. Claritatea expresiei, respectul față de text și relaționarea cu corul și orchestra ca organism viu, nu doar ca ansamblu sonor, sunt câteva trăsături care îl definesc. Prin munca sa, el continuă o tradiție familiala în care muzica nu este doar interpretare, ci și slujire, educație și formare de caracter.

Prima atestare scrisă a acestui colind îndrăgit datează din secolul al XIX-lea, dar originile sunt cu siguranță mai vechi, răsărind din cântarea populară care însoțea sărbătoarea Nașterii Domnului în satele românești. Melodia sa, simplă și blândă, îmbracă vestea întrupării într-o bucurie luminoasă, fără dramatism, ca un anunț rostit cu emoția sinceră a cuiva care vede pentru prima dată minunea. În simplitatea lui, colindul păstrează tocmai ceea ce l-a făcut atât de iubit: vestea mântuirii, spusă pe înțelesul tuturor, ca o chemare la bucurie în fața Pruncului născut pentru lume.

Versuri

O, ce veste minunată
În Betleem ni se-arată: 
Astăzi S-a născut
Cel făr’ de-nceput,
Cum au scris prorocii!

2. Că la Betleem, Maria,
Săvârșind călătoria,
Într-un mic sălaș,
Lângă-acel oraș,
A născut pe Mesia!

3. Mesia, Cel din vecie,
Dumnezeu mi-L de-te mie
Să se nască și să crească
Să ne Mântuiască.

17. Veniți, credincioși! (Adeste fideles)

John Francis Wade (1711–1786), Orch. Benjamin Harlan Greer (n. 1961)

John Francis Wade a fost un copist, muzician și laic catolic englez, cunoscut mai ales pentru rolul său în transmiterea și păstrarea repertoriului sacru într-o perioadă de persecuție religioasă. După Revoluția Glorioasă din Anglia, catolicii au fost marginalizați, iar Wade a trăit o parte importantă a vieții sale în exil, stabilindu-se în Franța, unde a continuat să copieze și să difuzeze manuscrise liturgice latine.

Viața lui Wade nu a fost marcată de faima publică, ci de o muncă tăcută și consecventă. Prin manuscrisele sale atent caligrafiate, el a contribuit decisiv la supraviețuirea unor imnuri care altfel s-ar fi pierdut. „Adeste fideles” este lucrarea cea mai strâns asociată cu numele său, iar notațiile sale muzicale sunt printre cele mai vechi surse cunoscute ale imnului.

Într-un context istoric instabil, Wade a ales fidelitatea față de credință și tradiție în locul afirmării personale. Moștenirea sa arată că influența durabilă nu vine întotdeauna din compoziție originală sau recunoaștere imediată, ci din grija de a păstra și transmite ceea ce este esențial.

„Adeste fideles” s-a născut deci în secolul din manuscrisele lui John Francis Wade, acest imn s-a răspândit repede în întreagă Europa ca o chemare puternică la adorarea Pruncului din Betleem. Melodia susține cu noblețe cuvintele care îi îndeamnă pe credincioși să vină „cu mic și mare” înaintea Împăratului slavei. Imnul este construit ca un răspuns la chemarea magilor: „L-am văzut și am venit sa ne inchinam Lui.” (Matei 2:2). 

Piesa este orchestrată de Bruce Greer care demonstrează aici că muzica de biserică poate fi, în același timp, reverentă și vie, profundă și plină de speranță, rămânând un instrument autentic de mărturie și bucurie. Bruce Greer este un compozitor și aranjor american recunoscut pentru modul în care îmbină limbajul muzicii sacre clasice cu influențe contemporane și gospel. Muzica lui se remarcă prin energie, și o bucurie sinceră care invită atât corul, cât și publicul la participare o vie. Aranjamentele sale, inclusiv cele pentru imnuri tradiționale precum „Adeste fideles”, arată respect față de tradiție, dar și curajul de a o îmbrăca într-un limbaj sonor proaspăt. Astfel, Adeste Fideles rămâne o mărturisire de credință vie, care unește deopotrivă istoria creștină și bucuria trăită la Nașterea Domnului.

Versuri

1. Veniți, credincioși, voi, plini de biruință,
Veniți prin credință la Betleem!
Iată, în iesle e-Mpăratul slavei,
Veniți în adorare, i-aduceți închinare,
Veniți cu mic și mare, să-L adorăm!

2. Coruri de îngeri, Lui cântați mărire,
Cântați osanale de sus din cer!
Domnului slavă, veșnică cinstire,
Veniți în adorare, i-aduceți închinare
Veniți cu mic și mare, să-L adorăm!

3. Domn al măririi, Domn atotputernic,
Tu ești Cel vrednic de-a fi înălțat!
Fiu al măririi, pacea omenirii,
Venim în adorare, Ți-aducemi închinare
Venim cu mic și mare, să Te-adorăm!
Cu bucurie, Doamne, Te-adorăm!

---

A participat la mai multe cursuri de măiestrie susținute de dirijori recunoscuți pe plan internațional, printre care Christian Badea, Jin Wang, Enrique Garcia Asensio,    Konrad von Abel, Christian Ehwald, Sigmund Thorp, Cristian Măcelaru.

Evoluția sa muzicală se îmbogățește semnificativ prin schimbul de studii Erasmus la Conservatorul Regal din Liège (2014-2015), la clasa profesorului Patrick Baton. Urmează apoi un stagiu de practică dirijorală la Orchestra Filarmonică Regală din Liège, desfășurat sub îndrumarea Directorului muzical al acestei instituții, maestrul Christian Arming. Perioada de asistență s-a încheiat cu un examen – concert la pupitrul acestei orchestre.

S-a implicat în organizarea unor evenimente culturale de prestigiu, colaborând cu Fundația Română pentru Excelență în Muzică și Festivalul și Concursul Internațional George Enescu unde a lucrat pentru doi ani ca manager al proiectului „Muzica secolului al XXI-lea”.

Sebastian Felea a urmat un program de doctorat sub îndrumarea Prof.Univ.Dr.D.H.C. Dan Dediu-Sandu. În cercertarea sa a aprofundat un repertoriu vocal-simfonic al perioadei Barocului muzical. În această perioadă, el a desfășurat un stagiu de asistență dirijorală alături de Phillipe Herreweghe la Collegium Vocale Gent.

Sebastian Felea a debutat în mai 2018 la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio din București. Ulterior a dirijat Orchestrele Filarmonice din Bacău, Arad, Timișoara și Târgu Mureș, colaborând cu soliști de o înaltă ținută artistică precum: Ariadna Mihai, Antonela Bârnat, Andrei Mihalcea, Alexandru Constantin, Iustin Zetea, Oana Trâmbițaș, Tiberius Simu și Cristian Hodrea, Diana Moș, Andreea Dumitrescu, Maria-Diana Petrache, Octavian Lup. Cu ocazia aniversării a 30 de ani de la revoluție, Sebastian Felea a pregătit și a dirijat o opera „Romania: Revolution 1989” de „Aaron Garber”, compozitor care a studiat cu pasiune contextul și evenimentele din 1989 și le-a transpus în operă la Opera din Timișoara, cu orchestra și corul Facultății de Muzică și Teatru. Orchestra Facultății de Muzică și Teatru participă în Festivalul Internațional Timișoara Muzicală în noiembrie 2021, condusă de Sebastian Felea și avându-l ca solist pe violonistul Alexandru Tomescu. Cu ocazia Zilei Naționale a României, Sebastian Felea conduce aceeași orchestră într-un concert extraordinar susținut în Auditorium Parco della Musica – Sala Petrassi din Roma. Evenimentul s-a desfășurat cu participarea violonistului Alexandru Tomescu și a fost organizat prin colaborarea dintre Universitatea de Vest, Ambasada României în Roma și Academia di Romania din Roma.
Începând din octombrie 2019, Sebastian Felea este dirijorul orchestrei Facultății de Muzică și Teatru din Timișoara, instituție în cadrul căreia deține postul de lector universitar. În perioada 2019-2024 deținut funcția de Director al Departamentului de Muzică al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România, iar din aprilie 2025 a preluat conducerea muzicală a Corului și Orchestrei Naționale Adventiste Gloria Dei.

---

În paralel cu formarea muzicală, Iulia Țecu a urmat studiile Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara (2016–2022), devenind medic și continuând în prezent rezidențiatul în specialitatea Medicină fizică și reabilitare.

Această dublă formare a stat la baza direcției sale profesionale actuale, orientate spre studiul sănătății muzicienilor, prevenția afecțiunilor musculo-scheletale și integrarea muzicii în procesele terapeutice.

Din anul 2023, este lector universitar la Facultatea de Muzică și Teatru din Timișoara, unde desfășoară activități didactice și de cercetare și unde a inițiat primul curs universitar din România dedicat sănătății muzicienilor, adresat studenților instrumentiști. Activitatea academică este susținută de numeroase stagii internaționale de formare, desfășurate în Norvegia – Norway Academy of Music, Oslo (2022), Italia – Università di Torino, centrul de cercetare asupra stimulilor muzicali (2022), Polonia – Academia de Muzică Krzysztof Penderecki din Cracovia (2023), Danemarca – Royal Danish Academy of Music, Copenhaga (2023), Ungaria – University of Szeged, Béla Bartók Faculty of Arts (2024), prin programe Erasmus de formare și cercetare.

Pe plan științific, Iulia Țecu este activ implicată în cercetarea internațională din domeniul Performing Arts Medicine, fiind membră a Performing Arts Medicine Association (PAMA). În anul 2025, a participat la primul curriculum internațional dedicat sănătății muzicienilor, realizat de un grup de aproximativ 125 de experți la nivel mondial și prezentat în cadrul Conferinței PAMA de la Washington. Tot în 2025, a obținut Premiul II la concursul de postere din cadrul Congresului Național de Medicină Fizică și Reabilitare de la Poiana Brașov și a susținut un workshop pe tema sănătății muzicienilor la Reykjavik, Islanda.

Activitatea artistică rămâne un pilon central al parcursului său profesional. Pianistă activă, Iulia Țecu a susținut numeroase recitaluri și concerte în țară și în străinătate, atât ca solistă, cât și în formule camerale sau ca pianist acompaniator. Un loc aparte în activitatea sa îl ocupă colaborarea cu Corul și Orchestra Gloria Dei, alături de care a participat la concerte vocal-simfonice, turnee și proiecte muzicale desfășurate pe scene importante din România și Europa.

---

Dacă doriți să susțineți proiectele Gloria Dei, o puteți face prin donație:

Organizator: Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea România

Parteneri: Biserica Adventistă Craiova, Filarmonica Oltenia, ASI Romania, Speranța Tv, Radio Vocea Speranței, Robert Toacșe, Gătește cu Mimi, Asociatia Musicum Adolescentia